marți, 10 ianuarie 2012

Suferinta

      Nici nu stiu cum sa incep. Sunt atat de multe de spus si despre acest subiect. Atatea ganduri imi trec prin minte si ma fac sa ma gandesc la acest cuvant: „suferinta”. E lung si greu cuvantul. Sunt sigura ca exista mult mai multe cuvinte, sinonime, care exprima si mai mult intelesul pe care vreau sa il scot in evidenta. Bacovia cred ca s-ar pricepe mai mult la campul acesta de cuvinte.
          Lacrimi si suferinta. Da, orice om care traieste trece prin aceasta experienta. Uneori de mai multe ori decat ar trebui. Suferinta te schimba, dar nu in bine. Cel putin asta am invatat eu. Nu exista viata ca in filme, unde durerea si suferinta te vor transforma intr-un final intr-o persoana ambitioasa si cu zambetul pe buze. Nu, asa ceva nu exista. De fapt, suferinta asta te mananca, asemenea unor molii, asemenea unor carii, incet, incet te mananca, iti nenorocesc sufletul.
         Exista un proverb chinezesc care zice ca „dimensiunea durerii pe care o simti este cauzata de importanta pe care o dai subiectului respectiv. In acest fel, tu esti singurul care poate schimba totul.” Da, intr-un fel trebuie sa fiu de acord cu cine o fi zis asta, dar pe de alta parte imi vine sa zic: Bullshit! Sincer acum, cand o persoana apropiata tie pleaca de langa tine pentru totdeauna, nu te mai gandesti la absolut nimic. Nu te mai gandesti ca nu ar mai trebui sa versi atatea lacrimi pentru ca oricum nu mai poti face nimic, te gandesti doar la cate ai fi putut face cu persoana respectiva, te gandesti ca poate mai aveai intrebari sa ii pui, te gandesti ca odata cu ea a plecat si o parte din sufletul tau. O parte care probabil ca nu va fi inlocuita de nimeni si nimic. Si atunci, cine mai baga in seama vechi proverbe chinezesti. Sunt doar vorbe in vant! Vorbe menite sa umple o carte sau sa fie citate in zile marete.
         Suferinta nu te lasa in pace nicicand. Parca te absoarbe de orice ganduri bune, parca se hraneste cu ceea ce era odata optimismul tau. Persoanele incercate in viata nu mai au zambetul acela sincer pe buze, da..asa e..acel zambet a fost, de fapt, devorat de suferinta. Era totul bine daca se sfarsea. Dar niciodata nu e simplu. Asa ca singurul lucru care iti ramane e sa fii mereu in garda. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa fii pregatit atunci cand primesti o palma, sa fii pregatit sa dai si tu una inapoi, nu sa stai si sa intorci obrazul. Sa te astepti mereu sa se intample ceva cu tine sau cu cel de langa tine. Dar de fapt, daca persoana de langa tine pateste ceva, e clar ca te va afecta si pe tine. Asa cum zice Cartea: la bine si la rau, mereu impreuna.  Ce iti mai ramane atunci de la viata, te intrebi? Daca astepti doar sa se intample ceva rau, parca uiti sa mai traiesti. Parca uiti sa te bucuri de lucrurile acelea marunte. E trist. Te bucuri un moment si suferi cat pentru zece. Nu ai ce face. Asa e viata. Cel putin asta am invatat eu.

marți, 20 decembrie 2011

Punct.Si de la capat

Si o luam de la capat. Ca in fiecare an, pe vremea asta, incepe nebunia. Si ma refer la nebunia Craciunului. De fapt, intreaga luna decembrie e un haos total. Totul incepe cu Mos Nicolae. Incep ofertele in magazine, bomboane, ciocolata, totul din jur te face sa cheltuiesti. Totul se transforma intr-o ispita.
Cel mai deprimant lucru este faptul ca nu ninge. Cine a mai auzit de iarna fara zapada? De Craciun fara zapada? Afara ploua, ploua si iar ploua. E deprimanta vremea. E frig si ploua. In loc sa ma plimb prin parcuri si sa aud cum scartaie zapada sub cizme, stau in casa si ma uit cum ploua. Sub plapuma, cu o cana de ceai verde in fata, un bol plin de bomboane in ciocolata si un film bun, asa se deruleaza o dupa masa deprimanta de iarna.
Ca tot vin sarbatorile, nu te poti abtine. Trebuie sa iesi in multime, trebuie sa cumperi cadouri pentru cei dragi. Si asa te avanti. Mergi intr-un mall, pentru ca acolo reusesti sa gasesti toate magazinele. Ajungi sa regreti la un moment dat; in momentul in care vezi multimea care se arunca asupra produselor aflate la promotie. O adevarata tiganie. Obosesti doar cand vezi hienele cum se arunca; nici nu mai vorbesc de acele cozi interminabile. Si de fiecare data, tu, ai ghinion. Nimeresti la o casa unde se blocheaza coada; fie din cauza casierului, fie din cauza unui client care se hotaraste ca vrea produsele pe doua bonuri sau pur si simplu isi da seama ca nu are bani destui sa plateasca cele cumparate. Si uite asa iti trece tot entuziasmul sarbatorilor de Craciun. Degeaba ai colinde pe fundal, degeaba sunt craciunite la fiecare pas...pur si simplu cozile iti mananca nervii. Colindele care se aud in mall-uri sunt de fapt melodii cantate de diversi artisti, muzica comerciala de fapt. Ei strica melodiile. Si in loc sa auzi colinde in limba materna, te trezesti ca auzi tot felul de versuri in diferite limbi.
Si apoi, ca tot vorbesc de colinde, nu trebuie sa uit de nelipsitii colindatori. In functie de regiunea in care locuiesti, exista diferite traditii. Traditiile dispar..si am impresia ca in ultimii ani, traditiile nu mai prea exista decat in anumite regiuni izolate, regiuni care devin atractii turistice. Colindatorii din ziua de azi nu mai doresc sa impartaseasca acel spirit al Craciunului, acel spirit de „astazi s-a nascut Hristos”. Nu, in ziua de azi colindatorii bat la usa ta, canta repede si cel mai important lucru pentru ei este sa le iasa ceva din tot cantatul lor. Putini se multumesc cu o bucata de cozonac, e clar ca anul urmator nu vor mai veni sa te colinde. Ei asteapta o recompensa baneasca, pe masura interpretarii lor. E trist ca astfel de lucruri se intampla, dar deh, e criza.
Ciudat si cu criza asta; oamenii se plang ca nu au bani, se plang ca nu au serviciu, se plang ca nu sunt platiti pentru tot efortul depus, dar..si aici intervine un mare dar..atunci cand vine Craciunul, parca fiecare are acasa un izvor nesecat de bani. Cosurile sunt pline ochi, mesele de sarbatori sunt pline. Se mananca incontinuu.
Nu stiu ce sa zic. Nu stiu. Craciunul e una dintre cele mai frumoase sarbatori. Pacat ca nu mai exista acele sentimente ca in copilarie. Te trezeai dimineata si vedeai cadourile sub brad. Atunci chiar credeai ca exista Mosu’. Azi, ai tai nici nu se mai chinuie sa iti puna cadourile sub brad. Esti si tu prea mare ca sa cazi prada acelor sentimente.
Cu toate acestea, sarbatorile de Craciun au ceva magic. Si acel „ceva”, in opinia mea, e dat de zapada. Acei fulgi de zapada sunt pur si simplu magia de care Craciunul are nevoie. Inca sper ca o sa am parte de un Craciun magic..

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Iubire?!

Cred ca e cel mai comun subiect. Cred ca e printre singurele subiecte care vor dainui atata timp cat vor exista oameni pe pamantul acesta. Va exista si va fi unul din acele motive care „te baga in pamant”.
Tot ce citesti in carti, tot ce vezi in majoritatea filmelor sunt doar idei, momente, iubiri platonice. Exista o diferenta atat de mare intre lumea filmului si viata reala. Viata e mult mai dura. Se pare ca fiecare e pentru el. Se pare ca dupa ce „investesti” in  relatia cu persoana apropiata, tot singur ajungi. Singur si „mizerabil”. Folosesc verbul „ a investi” intr-o forma metaforica: „investesti” sentimente, timp, pur si simplu iti pui sufletul pe tava. Nu vorbesc de relatiile de scurta durata, nu vorbesc de aventuri si nu vorbesc nici de acele iubiri pe care le intalnesti  azi pe site-urile de socializare. Nu trebuie sa ai 2343585 de poze  afisate cu iubitul tau pentru a-i demonstra ca il iubesti. Iubirea o demonstrezi prin fapte, prin gesturi, prin cuvinte. Cateodata chiar si cuvintele sunt de prisos; o imbratisare, un sarut valoreaza mult mai mult.
E pacat, totusi, ca la un moment dat totul se termina. Am auzit ca „dragostea dureaza trei ani”. Inca nu am o parere definita despre acest concept. Stiu ca protagonistii nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti, asa cum te invata basmele. Dar cu toate astea mai stiu ceva. Ceva mult mai important. Stiu ca, desi lumea nu e tocmai roz, si ca, desi exista un amalgam de certuri intr-un cuplu, exista si posibilitatea convietuirii. Asta se intampla doar daca ambele persoane cunosc cuvantul „compromis”. Pentru cei care nu cunosc semnificatia cuvantului si se afla intr-o relatie, ii sfatuiesc sincer sa puna mana repede pe DEX daca vor sa continue relatia..
Cel mai trist moment e atunci cand esti departe de persoana iubita. Cand ajungi acasa si iti dai seama ca iti e dor sa te tina in brate atunci cand dormi. Atunci iti dai seama cat de mult iti lipseste. Cand nu esti langa el. Cand desi l-ai vazut acum cateva ore, incepe sa iti fie dor de el. E sfasietor. Poate ca a sta cu persoana iubita 24/24 h e prea mult..si e adevarat ca fiecare are nevoie de timp pentru sine, fiecare are nevoie de putin „aer”, dar asta nu inseamna ca o relatie nu poate functiona.
Cu toate acestea, imi pare rau de fetele care au o varsta frageda si inca mai cred in acel happy ending. E trist, dar fiecare are un model acasa. Fiecare ajunge sa se poarte, de cele mai multe ori fara sa isi dea seama, aidoma parintilor. Cum parintii sunt un model pentru fiecare copil, acesta vazand certurile, discutiile, comportamentele alor sai, se gandesc ca poate asa e bine. Nu, nu e bine, dar odata adoptat, acest comportament nu se mai poate schimba.
Continui sa cred ca o relatie e asa cum o faci tu. Asa cum ii permiti tu sa evolueze. De fapt, nu e doar vina ta daca o ia pe calea gresita. E vina amandurora.
Sunt curioasa daca oare va citi cineva vreodata ce scriu. O fac de placere si sunt sigura ca nu sunt singura care are aceste ganduri si pareri. Ideile sunt aceleasi, poate doar folosesc prea multe metafore ca sa exprim ce gandesc. Scriu pentru ca imi place. Scriu pentru ca scriu!

marți, 13 septembrie 2011

Succes

   Oare ce inseamna sa ai succes? Si cand stii cu adevarat ca ai succes? Sa ai bani inseamna sa ai si succes? Sa ai bani, masini si tot ce ti-ai dorit inseamna sa ai succes? Nu cred ca e nimeni care ar putea sa imi raspunda la aceasta intrebare. Cred ca fiecare isi contureaza ideea de "succes" asa cum vrea, asa cum crede de cuviinta. Spre exemplu, consider ca o persoana careia ii lipsesc banii, isi imagineaza ca succesul presupune bani; o persoana careia ii lipseste curajul, considera ca succesul presupune curaj. De accea cred ca fiecare are propria parere despre "a avea succes".
    Am inceput sa citesc o biografie, a unei persoane celebre, a unui simbol de la inceputul anilor 20 si mi-am dat seama ca succesul ti-l faci, nu te nasti cu el. E atat de greu de crezut ca dintr-o familie de negustori, dintr-o familie simpla, saraca, se naste un viitor model. Desigur pana sa ajungi sa dobandesti succesul, trebuie sa cazi de multe ori, sa te ranesti, sa te simti doborat si apoi in ciuda tuturor lucrurilor sa te ridici. Viata nu e delicata cu omul, ea il pune mereu la noi incercari, ii masoara puterile si atunci cand il simte slab il doboara, il arunca la pamant fara sa ii dea ocazia sa realizeze unde a ajuns. 
Curios faptul ca pana sa ajunga sa aiba cu adevarat succes, au trecute cam trei decenii din viata ei. Incercand mai multe domenii ale vietii, ea a fost mereu infranta. O posibila cariera in dans i-a facut numele celebru, insa, in cele din urma si-a urmat visul, talentul, iar numele pe care l-a adoptat a facut furori in lumea ei. Chiar si astazi numele ei are un prestigiu, ocupa un loc inalt in domeniul in care a lasat o amprenta puternica. Si sunt sigura ca situatii asemanatoare se regasesc si in ziua de azi. Oameni simpli, dar cu aspiratii marete si multa ambitie care ajung sa ii depaseasca pe cei care au avut mereu posibilitati, dar nu si acel dram de daruire fata de ceea ce isi doresc. 
   Se pare ca in ziua de azi fericirea nu e singura care conteaza. Mai mult, apar tot felul de citate cum ca: "banii nu aduc fericirea, dar o intretin". De fiecare data cand aud citatul asta imi vine sa rad, nu stiu de ce. Mi se pare haios cum mereu oamenii incearca tot felul de manevre prin care sa scoata banii din ecuatie si sa dovedeasca lumii ca nu banul il face pe om. E un viciu. E o boala. Cand ai bani, vrei mereu mai mult. Nu te saturi de parfumul lor. Si ambitita..ambitita e cea care te impinge sa vrei mai mult.. lacomia, nici de ea nu am uitat. Lacomia mai mult te distruge, dar in cazul in care nu te distruge ea, va exista un moment in care viata va face acest lucru. 
   Imi place sa citesc biografiile oamenilor, sa ascult/citesc viata altora. Mi se pare interesant cum fiecare are ceva de spus, fiecare are ceva de impartit cu altii. Autobiografiile imi plac si mai mult. Sunt mai multe sentimente puse in cuvinte. Poate citesti minciuni, dar macar minciunile ti-au fost impartasite de insusi autorul operei, nu de vreun jurnalist sau prieten apropiat care a vazut viata protagonistului din afara. Nu e vreo batrana care la 80 de ani decide sa scrie o carte despre prietena ei cu care isi bea ceaiul in mod frecvent. E batrana de 80 de ani care are prea multe apasari pe suflet si vrea sa imparta cu tine, cititor fiind, viata ei. Nu includ aici toate biografiile. Urasc sa vad in topul cartilor bine vandute cate o vedeta de televiziune care decide sa faca bani si mai multi scriind o carte. Mi se pare o insulta adusa literaturii. Dar ei vor sa ne arate ca in ciuda succesului de care au parte, seara, acasa, ei sunt ca noi, simpli muritori. Da, ei ne vorbesc de succes in ziua de azi.
   Deci pana la urma cand vine vorba de succes, vorbim de un lucru subiectiv. Fiecare isi contureaza propria definitie a succesului. Eu? Eu inca nu reusit sa creez aceasta definitie. Nu stiu ce inseamna pentru mine cuvantul acesta, deoarece mereu lucrurile se schimba in viata. Stiu si eu ca orice om ca in ceea ce voi face, vreau sa am succes. Cam asta inveti din toate cartile.. Si mai inveti si ca ORICE e posibil pe lumea asta daca vrei. Dar m-am saturat sa aud lucrurile astea.. Sunt doar basme.. Basme in care te crezi protagonist, basme ..

marți, 16 august 2011

Prieten


Oare cat de prieten iti este un prieten? Asta cred ca e o intrebare pe care putin oameni si-o adreseaza in timpul vietii...si asta doar in momente de maxima filosofie, atunci cand iti dai seama ca ai ajuns din nou singur sau vezi ca desi ai un telefon, nu a mai sunat de ceva timp.
Dar de ce e atat de rara aceasta intrebare? Simplu. Cuvantul este superficialitate. In ziua de astazi gasesti o multitudine de exemple la ceea ce voi descrie eu in urmatoarele randuri. Exista numeroase retele de socializare, iar daca te duci la cineva mai cunoscut vei vedea ca are 345678 de prieteni, dintre care sigur cunoaste doar 500 in cel mai bun caz, restul fiind de umplutura. Vezi poze peste tot cu 15 oameni intr-o poza si toti se considera BFF pana la proba contrarie. Pana cand exista prima discutie contradictorie si de acolo incolo pornesc cascadele de barfe si certurile. Lumea tine la apararente si de fapt, majoritatea lucrurilor care se intampla pe aceste site-uri de socializare sunt doar asa de suprafata.
Cine stie ce inseamna cu adevarat un prieten? Toata lumea stie ca „prietenul la nevoie se cunoaste”. E cel mai banal proverb si cred ca l-am invatat de la gradinita. In clasele primare tot asta te invata. Citesti o poveste la sfarsitul clasei a IV-a si ca morala vezi acest proverb. Viata e plina de oameni pe care ii consideri prieteni..sau macar tu ii consideri, nu ai de unde sa stii ca sentimentul e reciproc. Si pana la urma cand stii ca persoana de langa tine e adevaratul tau prieten? Exista parametrii dupa care te ghidezi? Exista un ghid al prieteniilor? Nu, lucrul asta se simte. Dar daca simti gresit si apoi regreti? Daca vine momentul acela de „nevoie” si persoana pe care o vrei nu e langa tine ce inseamna? Ca nu iti mai e prieten?
Intreband in stanga si in dreapta, aflu ca desi ai 345678 de prieteni, din care cunosti aproximativ 500, doar 1, maxim 2 sunt langa tine atunci cand ai nevoie. Si atunci nu inteleg de ce trebuie sa ii ai pe acei 345678 acolo? Sa  fie? Esti mai smecher cu mai multi prieteni? Esti mai iubit cu mai multi prieteni? Nici nu vreau sa aud de cuvantul popularitate. Am impresia ca popularitatea nu iti aduce mare bucurie. Adica da, te cunosc multi, dar cu ce te ajuta? Ca la un moment dat tot ajung sa te vorbeasca pe la spate. Exemplu? Simplu: vedetele din ziua de azi. Cu cat sunt mai celebre cu atat mai mult sunt camerele indreptate spre ele. Cu atat mai multe rautati apar. Bine, asta nu inseamna ca incurajez singuratatea sau izolarea. Dar e obositor sa zambesti unor persoane pe care nu le ai la inima. Nu prea ai ce sa faci. Adica nu te poti stramba de fiecare data. Poti totusi sa ignori, asa e cel mai bine. E clar, se vor auzi si mai multe, dar macar nu te mai minti pe tine.
Exista cazuri in care nu recunoastem un prieten. Adica prietenul nu e acela care mereu e de acord cu tine, nu e acea persoana care te sustine in toate prostiile pe care ai de gand sa le faci. Prietenul e persoana care te trage de urechi din cand in cand, prietenul e cel care iti atrage atentia asupra raului pe care il faci. E foarte greu sa ai un prieten in ziua de azi. Daca ar fi sa ne luam dupa retelele de socializare, intr-un oras mic, toti sunt prieteni intre ei, ziua, dar cand se lasa noaptea si acum vorbesc metaforic, orasul se divide in numeroase grupuri. Atatea suflete, atatea grupuri:)
Deci pana la urma cu ce te alegi? Unde este acel umar pe care poti plange? Unde este acea persoana fata de care nu trebuie sa te prefaci deloc? Ai gasit-o? Atunci tine bine de ea pentru ca se stie faptul ca un prieten nu il gasesti la orice colt de strada (sau cel putin asa zic batranii). Chiar daca nu e ca in filme, chiar daca nu o sa bei ceai la 70 de ani cu cea mai buna prietena din facultate, bucura-te de moment. Bucura-te de faptul ca esti printre acei norocosi care au un suflet aproape, un suflet care sa rada si sa planga in acelasi timp cu tine. Un suflet care sa aiba un loc in sufletul tau.